Astazi sunt fericita. Si chiar daca fericirea mea a fost provocata in mod artificial (prietenii stiu de ce;)), am un sentiment de incredere in tot ce va urma.

Acum am putere. Acum mi-am dat jos vesmantul de regrete, si simt cum libertatea imi curge prin vene. Da, acea libertate a mintii, acea descatusare a subconstientului.

Acum sunt eu. Asa cum m-am creat eu pe mine. Cu un bun simt propriu, cu propriul mod de a privi o prietenie, un sistem propriu de valori care lucreaza si-mi dau directie pentru scurte perioade viitoare – chiar daca nu stiu exact sa le enunt, le descopar in ceea ce gandesc si ceea ce fac (nu in ceea ce zic..) -, am propriile mele pasiuni –inca ma ciocnesc cu ele- si propriul meu zambet pentru cei ce stiu sa imi zambeasca la randul lor. Esenta unor lucruri din cele spuse mai sus au fost preluate de la altii, au trecut printr-un proces lung de ‚analiza swot’, si au fost dezoltate pana la capat, intr-o maniera proprieJ

Ii multumesc Claudiei pentru ca mi-a aratat inca din anul 1 ce inseamna bunul simt si educatia. Ii multumesc mamei mele pentru ca mi-a aratat ca un om, oricat de adanc inradacinate are principiile, poate sa fie si flexibil. Ii multumesc lui Petre, pentru ca ma tine conectata cu realitatea si m-a facut sa cunosc oamenii mai bine. Multumesc multor altor oameni, pentru ca vazandu-i, mi-am dat seama cum nu vreau eu sa fiu.

Si inca o data ii multumesc mamei pentru ca m-a nascut …in ianuarie, noaptea, pe viscol