03.29.09
B2B
Libertatea. Puterea de a nu te mai consuma si stresa pentru lucruri care deja au avut loc sau care oricum trebuie sa aiba loc.
Principiile pot fi constrangeri.
Sa ai bun simt. Sa fii independent dar sa insemni ceva pentru macar o persoana din viata ta. Sa te cunosti pe tine si sa te accepti asa cum esti. Cunoasterea propriei persoane duce la dezvoltare, iar dezvoltarea ta ca om inseamna dezvoltare pe mai multe planuri, insa la nivel diferit pentru fiecare in parte. Sa fii altruist cu oamenii apropiati. Si neutru, indiferent cu toti ceilalti.
Eu as cerceta de ce oamenii au comportamente asa ‘dubioase’…De ce mint? De ce vorbesc ceea ce nu cred? De ce profita de oamenii mai slabi si mai buni decat ei? De ce tind sa insele? De ce sunt disperati sa ‘faca’ ceva? De ce vor sa munceasca cand sunt tineri si inca nu e nevoie (exceptand raspunsul ‘bani’)? De ce orgoliu exagerat? De ce femeile, mai mult decat barbatii, se muleaza dupa fiecare iubit pe care il au, intr-o masura mai mare sau mai mica? De ce? de ce de ceeeee?
03.23.09
2erud
Cand spargi un bibelou, poti sa lipesti bucatelele cu cel mai bun adeziv existent, caci tot vor mai fi mici imperfectiuni gen bucatele de 0,1 – 0,5 mm lipsa.
Se pare ca uneori, ca sa realizez si sa accept realitatea proprie, trebuie sa explic cuiva si sa aduc si argumente, caci altfel ma ignor.
Am fost bucatele si m-am tot lipit de peste 6 luni incoace. Ai adus si tu un adeziv extrem de bun. Acum am toate piesele. Sunt un puzzle complet. Dar imperfect. Asa cum suntem cu totii.
A trebuit sa cad, sa ma sparg si apoi sa stau sa ma lipesc ca sa realizez ca ceea ce cautam eu – perfectiunea - exista doar in aspiratiile mele, departe de realitatea care ma inconjoara.
Mi-am revenit si acum nu mai pot da vina pe asteptarea de ‚a trece peste’. Am trecut deja, schimbarea a avut loc, mai mult de atat nu cred ca se poate. Oameni si iubire. Povesti si ganduri. Ce reactii si ce atitudini!
Durerea surda din piept este semn ca inca mai simt. Inca simt fiecare gest, inca ma mai puteti dezamagi. Sunt curioasa pana unde pot merge.
03.09.09
W831 Barcelona-Bucharest : delayed
Cautand, am gasit. Am in sfarsit un raspuns. Unul dintre raspunsurile la mahmureala care m-a insotit in ultimele 6 luni. Se spune ca dupa o betie, solutia la durerea de cap este inca o bere. Mi-ai dat multe beri, de toate formele si culorile, dar de fapt cauza durerii de cap era cu totul alta.
Am realizat. Acum stiu cam pe unde se invarte unul din principiile fiintei mele. Cand imi doresc ceva, satisfactia vine daca imi indeplinesc visul atunci. Lucrurile trebuie facute la timpul lor. Altfel nu mai au nicio valoare. Pot sa imi indeplinesc visul mult mai bine si de nenumarate ori dupa ceva timp, dar o voi face degeaba. Caci si-a pierdut cu desavarsire insemnatatea. Si-a pierdut unicitatea. Si-a pierdut acea trasatura care o facea sa imi ofere toat
a fericirea din lume.
E trist, stiu foarte bine, dar asta explica incapacitatea mea de a ma mai bucura de toata schimbarea din tine. De toate lucrurile marunte dupa care am tanjit neincetat in trecut si pe care acum le faci intr-un mod atat de spontan si de natural. Caci acum nu imi mai trezesc decat parere de rau. Si alte sentimente negative pe care nu le voi spune aici.
Decalajul dintre aspiratiile noastre este ca de la cer la pamant. Sunt ca soarele si luna, care nu se intalnesc aproape niciodata.
Liniste. Vreau liniste. Doar liniste. As inventa conceptul de ‘linistea de dupa furtuna’.
03.05.09
X sau Y?
“Piensa en las cosas que te hacen sentir,
cada segundo vivir y escapar,
este momento y la gente pasar,
sientes por dentro que todos se van.”
Am fost acolo unde vorba-i dulce si portocalele si mai dulci. Unde mi-a alergat libertatea prin vene. Si nu e vorba de libertatea fizica ci de cea temporala. De ochii mei extaziati de fiecare forma sau culoare, de acea bataie neincetata din piept.
Dragostea primita de la oameni nu-mi mai ajunge. Senzatiile vor din ce in ce mai multe lucruri noi, mai multa diversitate. Poti sa iubesti marea, o stanca, un coltisor pe o strada ingusta, o carte, o melodie, o camera, o cana cu nes si lapte, un articol, un traseu, luna, sa respiri aer proaspat, poti sa te iubesti pe tine insuti. Poti sa iubesti prapastia care se ridica sub picioarele tale.
In afara lumii. Atat de sensibil si totusi patruns de cuburi de gheata. Nepasator si totusi il surprinzi consumandu-se pentru cele mai nesemnificative lucruri.
Si daca acum sunt egoista sau individualista (cum ar spune psihologii), e pentru ca asa v-am perceput pe voi. Imi pasa exact acolo unde v-a pasat si voua. Asta este reactia, efectul, curcubeul meu de dupa ploaie. Dar nu e indeajuns. Niciodata. Sunt in cautarea locului de unde porneste nemultumirea mea permanenta.
Eu cred ca ajungi sa te cunosti cu adevarat in momentul in care esti foarte apropiat de o persoana, in momentele in care ii descoperi pe ceilalti. Si nu numai. Cel mai bine te poti cunoaste prin experientele din viata ta si stand de vorba cu tine. Asculta-te si nu uita imediat apoi ce ai realizat. Si cand vei stii cine esti, ai doua sanse; fie vei fi fericit, fie te pierde din nou si te vei uri pentru asta. Inseamna ca nu ti-ai pus intrebarile corecte.
