Inepuizabil de mare sau grozav de mic, nu are nici o urmă de însemnătate. Dacă vrei să dormi, să te cufunzi în lumea viselor incontrolabile, poţi să faci asta oriunde! Pe scaunul din autocar privind pe geam; pe scaunul din tren, dacă te ghemuieşti , dacă scaunul de lângă tine e liber sau dacă nimereşti intenţionat la clasa întâi; pe bancheta din spate a maşinii, dacă’i drumul fără gropi şi curbe; pe nisipul rece, noaptea, pe ritmuri de muzică rock, cu o glugă pe cap în loc de pernă; pe o saltea agitată şi zgomotoasă; pe patul din camin, fie că i s’a rupt o scândură şi se doarme într’un unghi de 45 de grade pe lăţime, fie că arcurile îşi fac de cap pe sub spatele tău; într’un pat de 2 persoane, cu încă 5 oameni lângă tine; în fund şi cu capul pe noptiera din stânga ta; lângă doi oameni care fac dragoste; în mijlocul mulţimii adunate la Liberty Parade Arena, în fund, pe nisip… sau poţi să nu dormi deloc!

Dar al meu pat e divin, ce’i drept. Însă nu mai agreez să dorm pe diagonală doar pentru a’l acoperi de’a întregul şi a nu lăsa nici un spaţiu dezechilibrat, secat de căldura trupului somnoros. Nu mai pot să mă chinui încercând să întind mâinile cât mai mult pentru a’l învălui cu desăvârşire. Nu mai sunt capabilă să’i tolerez potopul de gânduri ce îmi ţine ochii fără privire ore în şir.

Niciodată să nu lăsaţi un pat gol!