O prietenă dragă îmi citeşte într’un suflet un pasaj din cartea pe care o citea, “Întoarcerea din rai”, Eliade. Mi’l reciteşte cu neastâmpărare: “ Voiam să spun că iubirea este antisocială, că este o crimă; cineva care vine şi’ţi spune: Te iubesc, sunt al tău, eşti al meu, eu sunt tu şi tu eşti eu!, şi care te sileşte să fii el, te şantajează cu cea mai cumplită gamă de sentimente şi de orgolii, te ţine legat de el, intră în tine, şi toate acestea pentru că te iubeşte. De unde dreptul pe care îl are omul să iubească? Când cineva te fură, e pedepsit; când cineva te răneşte, e băgat la închisoare; omorul e pedepsit cu muncă silnică pe viaţă.Şi totuşi oamenii sunt lăsaţi liberi să iubească. Ce e altceva iubirea decât o crimă deghizată, un furt public?”

Am crezut cu desăvârşire în iubire. Am avut aşteptări cumplite de la omul pe care aveam să îl iubesc. Cred în continuare cu desăvârşire, o trăiesc de parcă o să dureze o eternitate dar o gândesc ca şi cum se poate evapora în orice moment.

Îmi place acest pasaj. Îmi place pentru că este lucid, curajos şi real într’o anumită măsură . Oamenii care se iubesc şi se despart, o fac pentru că se distrug unul pe celalalt şi au conştientizat acest fapt în subconştient. Din momentul când începi să iubeşti nu mai eşti doar tu. Nu mai eşti independent oricât de mult îţi displace asta. Eşti legat de persoana pe care o iubeşti, nu pot să faci ceva fără să te gândeşti la ea, pentru că face parte din tine. Şi cum oameni perfecţi nu există, nici relaţia nu va fi perfectă.

Oamenii ar trebui să profite mai mult de libertatea lor interioară până când ajung să se îndrăgostească. Atunci se declanşează totul! Bucuria supremă şi tristeţea lugrubă. Oamenii care se iubesc nu pot fi perfect fericiţi chiar dacă sunt împreună sau nu. Dacă sunt împreună, suferă când stau departe unul de altul, când se rănesc fără să îşi dea seama, când nu îşi acordă atenţie sau nu se ascultă, când se înşală sau mint reciproc. Dacă nu sunt împreună, suferă din cauza dorului de persoana iubită, din cauza dorinţelor  înfrânte de ruptură, din cauza a ce ar fi putut să fie între ei.

Iubirea, oricât ar fi de sinceră şi frumoasă, omoară o parte din ceea ce suntem noi. Iubirea! Este egoistă.