Undeva între “înăuntrul sufletului nu vom fi niciodată decât singuri” şi “întotdeauna te gândeşti numai la tine” se creează o legătură şi poate şi un răspuns pentru cei care şi’au pus vreodată întrebări despre viaţa lor.

Este un ostil lanţ al slăbiciunilor care te ameţeşte cu puterea lui.Te gândeşti la ceilalţi în activităţile şi nenumăratele lucruri pe care le întreprinzi poate din dragoste, poate din respect sau bunătate, din nevoie de ajutor sau poate doar din nevoia de a ieşi din  propria ta fiinţă. Când descoperi că în general primeşti mai puţin decât oferi, sistemul de apărare îşi intră în pâine şi te retragi .. în tine. Realizezi că eşti singura fiinţă capabilă să îţi ofere dragostea, respectul sau ajutorul, ceea ce tu ai nevoie şi când ai nevoie.

Mereu o să te gândeşti mai mult la tine, pentru că în realitate oricâţi prieteni ai avea, oricâte rude şi oricâte mari iubiri, înăuntru esti doar tu singur…tu şi gândurile tale. Şi pentru că eşti singur, singurul capabil de a’ţi conduce viaţa, de a te judeca şi înţelege, te vei gândi mai mult la tine. În primul rând pentru a te cunoaşte şi mai apoi pentru a’ţi defini şi trăi viaţa.

Într-un final, pot spune că nu cred că există oameni buni şi răi. Există oameni care se gândesc numai la ei sau oameni care mai aruncă o privire şi întind o mână şi către altcineva decât propria’i persoană. Doar aruncă…din când în când.

Şi voi, cei care vă credeţi altruişti şi care tot timpul consideraţi că sunteţi alături de oamenii dragi, atunci când ei au nevoie…vă minţiţi pe voi înşivă.