07.08.08
Apă tulbure
“Oricare ar fi fost riscurile, şi le asumau automat, dat fiind că boala le poruncea, iar ei executau ordinele, însă o părticică din ei căuta totuşi să opună rezistenţă; dar acest impuls era atât de adânc îngropat, încât părea un vis dintr’o altă viaţă. Boala le permitea să creadă toate minciunile pe care era necesar să le creadă pentru a se complăcea în continuare în boală, ajungând să se convingă că nu’i sunt subjugaţi, ci cât se poate de liberi. Doar nevoia nebună şi insaţiabilă din acel moment avea vreo însemnatate în viaţa lor, şi tocmai această nevoie le dădea ordine…”
’’Au dormit foarte prost, nici măcar iepureşte. Aproape că era mai rău decât dacă ar fi stat treji. Simţeau cum transpirau, simţeau până şi mirosul sudorii. Parcă le era şi frig..Ceafa şi stomacul păreau să fie legate de aceeaşi durere, amândouă producând o stare de vomă care ameninţa încontinuu să erupă, dar nu era nimic, în afară de presiunea constantă a durerii şi a greţii ; şi, cu fiecare respiraţie, creştea şi panica. Neliniştea se făcea din ce în ce mai mare, până când le devora corpurile şi le umfla piepturile, ameninţând să îi lase fără aer, iar lor li se tăia răsuflarea, se ridicau din pat şi se uitau în jur, în întuneric, încercând să depisteze ce anume îi trezise…’’
”Pentru fiecare strop de heroină care apărea pe stradă, existau mii de mâini bolnave şi dornice care se-ntindeau, înşfăcau, înjunghiau, strangulau, loveau cu bâta sau apăsau pe trăgaci. Şi chiar dacă jefuiai pe cineva şi scăpai întreg, nu erai niciodată sigur că vei ajunge s’o simţi curgându’ţi în vene..”
“Cu toţi arătau ca nişte guzgani şi miroseau a sconcşi, mirosul acela ciudat şi copleşitor al sevrajului care se impregnase în haine şi’n aerul îngheţat”.
“Intrară într’o toaletă publică dintr’o staţie de metrou, încuiară uşa, .., îşi umplură seringile cu apă din vasul scârbos şi murdar al veceului şi se injectară, apoi se rezemară de pereţii cabinei, simţind cum căldura heroinei le spulberă gheaţa din sânge şi din oase..”
“…crezu ca va muri dintr’o clipă’ntr’alta, şi uneori i se făcea teamă că, dimpotrivă, nu va muri. În nopţile reci tremura, oasele îl dureau şi i se sfărâmau, avea crampe musculare, durerea îl punea la pământ, iar durerile din picioare îl trezeau aproape instantaneu din scurtele şi vrednicele de milă momente de somn, şi rămânea chircit în patul său de campanie, clănţănind din dinţi…”
Recviem pentru un vis, Hubert Selby
Pastilele de slăbit, ciocolata, talk-show-urile, heroina, amfetaminele, visele meschine, toate sunt droguri în egală măsură şi toate dezbină mintea, sufletul şi trupul, până la anihilarea, dezmembrarea sau umilirea definitivă a fiinţei.
E nevoie oare să mai adaug altceva?
Tavy spus,
iulie 8, 2008 la 11:46 pm
Tocmai m-ai facut sa caut IAR cartea, in speranta ca o voi gasi pe undeva prin librariile din Bucuresti.
Voi adauga eu ceva:
Pastilele de slăbit, ciocolata, talk-show-urile, heroina, amfetaminele, la care mai pot adauga jocurile online, telenovelele, toate sunt mijloace de a te uita mai cu atentie in ograda vecinului pentru a vedea cu cat poate fi mai buna capra lui. Si pentru ca niciodata capra ta nu va fi cea mai buna, ele provoaca dependenta si inceputul unei curse dupa un vis, si anume visul de a avea cea mai buna capra dintre toti. Nu conteaza ca iti poti imbuntati capra proprie dupa cum vrei tu pentru a te face fericit PE TINE, intotdeauna capra de langa va fi mai buna si aparent atat de aproape, incat inca un pas si va fi a ta.
Problema e ca fiecare capra e diferita, nu exista doua capre la fel, si niciodata nu vei putea face rost de alta capra decat capra cu care tu te nasti. Dar tu mereu vei incerca sa iti insusesti o alta viata, si vei alerga dupa ea pana cand vei uita ca propria ta viata zace abandonata si zdrentuita, cersindu-ti atentie. Capra ta nu te va parasi niciodata, oricat ai incerca sa scapi de ea sau sa o dai la schimb.
“Vanity, definitely my favorite sin” ar spune Al Pacino, si cred ca replica explica multe din apucaturile umane…
anitza spus,
iulie 9, 2008 la 11:11 am
Incearca la libraria NOI…acolo la sala Dalles. Poate ai noroc:). Daca nu, ti’o imprumut eu.
Si in privinta a ceea ce ai spus tu…adevarul cred ca e undeva la mijloc. Am observat cu parere de rau ca, pe o parte, exista multi oameni mai interesati de ce fac ceilalti, bine sau rau, si doar atat, decat sa isi priveasca propria viata si sa si’o faca mai buna. E un motiv pentru a te trezi dimineata.
Pe o alta parte, exista oamenii care, vazand pe altii fericiti, incearca sa imite ceea ce fac ei, in speranta ca vor reusi sa devina si ei la fel de fericiti. Aceeasi ratiune.
Exista de asemenea si oameni care isi creeaza motive proprii, din propria experienta si propria gandire, nu inspirate de la altii. Pentru a se trezi dimineata..
Trebuie sa intelegem ca suntem diferiti, si ca entitati diferite, ceea ce ne face fericiti difera de la o persoana la alta.
Si eu trebuia sa inteleg asta! De multe ori m-am criticat pentru ca nu faceam anumite lucruri care mi se pareau foarte bune pentru viitorul meu, asa cum faceau alte persoane. Si apoi ma certam pentru ca gandeam asa. Pentru ca stiam ca acele lucruri nu ma faceau fericita. Si mai mult, traim in prezent, nu in viitor.