Respir? Poate. Dacă îmi place. Dar îmi place. Vine de la sine. Nu este aşa dificil până la urmă. Respir iubire.

Când eram o aşchie de copilă, mi se spunea că sunt nebunatică. De ce oare? Nu mai ţin exact minte. Poate pentru că nu mă chinuiam să ma comport matură doar ca să impresionez tinereii de atunci, pentru că vorbeam mult şi când nu trebuia ; aveam o plăcere extraordinară în a face oamenii să râdă, să se simtă bine, să păstreze mereu un zâmbet pe buze. Nu spuneam bancuri…mă prosteam, scoteam perle la minut, eram optimismul la el acasă. Eram numai un zâmbet. Nu exista nimic care să mă scoată din reveria mea generală, din lumea mea cu elefănţei roz în care mă consideram o fiinţă specială, ce poate schimba lumea prin optimismul şi bunătatea ei. Dar pentru ceilalţi eram doar exagerată. Exageram cu râsul , exageram cu copilăriile şi nebuniile mele. Am încercat să mă opun celor care încercau să mă oprească. Mereu am înotat printre limitele impuse de oamenii din jurul meu, încercând să nu mă înec în ele.

Cea mai mare greşeala pe care o face omul, e că încearcă să îi schimbe pe ceilalţi. Cum poţi să te consideri prietenul cuiva, atâta timp cât vrei sâ îl schimbi? Atâta timp cât nu îl accepţi aşa cum este? Cum poţi să consideri că iubeşti pe cineva dacă îi ceri să fie altfel decât este?

Când mi s-a cerut să nu mai fiu eu, ceva în mine s-a rupt pe vecie. Am fost un zâmbet, acum sunt doar o imitaţie de zâmbet. M-am schimbat , aşa cum vroiau oamenii care mi-au cerut asta. Doar că ei nu vor afla probabil niciodată. Şi asta pentru că nu ei au fost de vină propriu zis, ci ceea ce au provocat în mine.

Oamenii nu se schimbă dacă cineva le cere asta. Oamenii nu se schimbă nici măcar când îşi doresc să se schimbe. E nevoie de mult mai mult. E nevoie să simtă durere, să fie şocaţi, să rămână singuri. Atunci se vor schimba. Fără măcar să îşi dea seama. Abia mai târziu vor observa că nu mai sunt aceiaşi.

Vreau să accept oamenii aşa cum sunt. Să îi iubesc aşa cum sunt. Şi am aceleaşi pretenţii de la ei. Copil am încetat să mai fiu, dar nebunatică?!Nimeni nu mă va opri!