Tacere…doar gandurile mele se izbesc unele de altele. Se cearta…se incoltesc, se ataca..Si nu pentru ca ar vrea sa iasa afara…nici pentru ca n-ar avea loc aici, inauntru.. E prea liniste. E tacere.

Imi place sa fiu acasa..am sentimentul ca apartin acestei camere albastre in care ma aflu. E doar a mea. Locul unde mi se intalnesc gandurile din trecut, prezent si viitor. Locul unde visez cel mai intens si ma incarc cu cea mai multa tristete. Locul unde nu simt timpul, desi orele continua sa se scurga. Locul in care am pervazul unde pot sta noaptea, cu fereastra deschisa, privind stelele si unde am patul in care pot dormi pe diagonala. Locul care ma linisteste la inceput si apoi incepe sa ma inspaimante. Locul de care, in cele mai multe cazuri, ajung sa fug!

Tacere…asta gasesc aici. Liniste in exterior si zbucium in interior. Refugiu si aruncare in gol. Ma sufoc. Atatea intrebari mi se joaca in minte. Pun presiune asupra mea.

Vreau libertate! tacere printre ganduri si liniste in suflet.