Noi oamenii, fiinte puternice, inteligente, avem intotdeauna in viatza ocazia sa ne lovim de oportunitati, sanse, alegeri.

dar, si exista un DAR

suntem si idioti! foarte idioti!

Nu ne putem controla nervii, spunem lucruri pe care nici noi nu le credem, promitem si uitam ca trebuie sa ne mai tinem si de cuvantul dat, traim in dezordine si minciuna, nu stim sa iubim nimik din jur. De abia am invatat, amarati, sa ne iubim pe noi insine. Si mai avem si pretentii de la ceilalti. Ce idioti suntem! Cum sa ai incredere in oameni? Cand iti iei numai palme peste fatza, pumni in cap si picioare in piept.Cat sa mai induram? Cateodata, suntem invidiosi pe prostia altora. Deci in noi poate sa creasca si o prostie superioara celei limita! Trist.

Ne face placere sa ne certam, sa ne aruncam cuvinte dure, si mai apoi, cu o aparenta parere de rau ne cerem scuzele. Chiar nu suntem intr-atat de inteligenti ca sa stim ca ceea ce a fost facut, e greu de sters cu buretele? Ca pana si cuvintele aruncate aiurea ne distrug usor, bucata cu bucata? Chiar suntem atat de orbi incat sa nu vedem ca fiecare pas pe care il facem, gresit sau nu, sta in picioarele noastre? In noi? Da in noi! Dar cand se intampla ceva…ce spunem noi? Idiotii? ASTA ESTE. Imi vine sa rad. Asta este. Cuvintele astea imi scot inima din piept.

Suntem atat de stupizi incat am ajuns sa ne placa sa ne autodistrugem. Ne gandim la lucruri urate, neadevarate si apoi noi insine, cu propriile maini, facem ca acele lucruri sa se intample. Chiar nu vedem ca putem mai mult de atat? De ce ne limitam la un “asta e” sau la un “exces de nervi” sau la cine stie ce senzatii neimportante. Cand noi suntem singurii capabili sa facem fiecare moment sa capete valoare. Cand putem sa ne facem fericiti si pe noi si pe cei din jur! Idioti! Cand o sa ne trezim din aceasta pustietate in care traim? Nu vedeti ca suntem doar noi, fiecare singur, nimeni cu altcineva. Doar eu cu mine, tu cu tine, el cu el insusi. Pana si animalele au mai multa grija de viata lor decat avem noi de sufletul si mintea noastra. Suntem bolnavi de prostie. Oare o sa scapam?

Sau e prea tarziu?

Suntem o combinatie nereusita de inteligenta si prostie. De aia stam ori prea sus fatza de suprafata pamantului, ori prea in adancurile lui. Niciodata acolo unde am fost creati sa stam.