Acum un an spuneam ca timpul nu poate sterge ceea ce simti. Aveam dreptate. Doar eu, si fiecare dintre noi poate sa stearga sentimente, sa le alunge, sa le omoare. Trebuie doar sa vrem, din interiorul nostru.

In noaptea de Craciun am murit. “Nu credeam sa-nvat a muri vreodata”. Acum stiu ca se poate. Iar moartea fizica nici nu se compara cu cealalta. E cea care te impiedica sa mai respiri, si nu din motive medicale. Fiecare dintre noi percepe lucrurile care i se intampla intr-un anumit fel. Unii cad, altii devin mai puternici. Eu am murit. Si am reinviat. Nu stiu inca ce s-a schimbat in mine. Stiu doar ca sunt un om norocos. Nu am viatza pe care mi-am imaginat’o ; Nu stiu tot ce as vrea sa stiu ; Nu am tot ce as vrea sa am ; Nu ma cunosc in totalitate ; Nu imi stiu temerile sau pasiunile, nu stiu ce vreau sa fac in viitor sau la ce ma pricep cel mai bine. Eu doar traiesc. In fiecare zi, simt fiecare placere, fiecare ambitie, fiecare durere, fiecare dezamagire, fiecare dorinta, fiecare lacrima, simt totul incepand de la cele mai marunte lucruri.

Am simtit ca mor, ca se stinge fiecare parte din mine. Am simtit ca nu o sa ma mai ridic din pat. Am murit. Si acum sunt mai fericita ca niciodata. Traiesc! Mai mult, simt ca traiesc. Sa nu mai pleci niciodata.